La multi ani, 2010!

http://www.jacquielawson.com/preview.asp?cont=1&hdn=0&pv=3169996

A venit Mosu, a plecat Mosu

In urma cu un an

Am ramas in urma cu evenimentele, asa ca intre timp au trecut sarbatorile.
Anul trecut de sarbatori, Sara a avut varsat de vant, a fost o perioada grea si a ratat intalnirea cu Mosul, anul acesta insa, s-a bucurat din plin.

Am petrecut frumos, cu vizite si musafiri, am facut bradutul impreuna , l-am asteptat pe mosul si chiar

ne-am intalnit cu el la mine la servici.

Sara nu a vrut sa spuna poezia, in schimb s-a conversat cu mosul despre jucariile care le avea in pachet si ia aratat ca are inel.

Declaratie de dragoste

Eu: Sara, te iubesc!
Sara rade
Eu: Tu, ma iubesti pe mine?
Sara: Mami besc atat de muut, pan la soaie.

Rochita de printesa

Am primit aceasta rochita de la o colega, Sarei ia facut o mare bucurie. Aseara a stat numai in rochita, cu greu am reusit sa o imbracam in pijamale si sa o culcam - bine ca am reusit, deja o vedeam dormind cu ea, cum de altfel a facut si in alte nopti cu diferite obiecte vestimentare. Noroc ca tati a fost inspirat si ia zis ca trebuie sa ii imprumutam rochita Cruelei ( din 101 Dalmatieni). Dimineata bineinteles ca nici nu a facut bine ochisori, ca si-a cerut rochita. Noroc ca a iesit la joaca la zapada si a uitat de ea. Acum e ascunsa.

Cel mai tare indrageste costumul de baie, asa ca in unele nopti a dormit imbracata cam asa - pijama peste care costum de baie. Mai serile trecute, eu picam de somn, iar ea se tot pisicea numai sa nu se culce si tot negociam:
Eu: hai mami sa faci nani
Sara: nu veau
Eu: hai mami ca e tarziu, esti obosita, ne jucam maine
Sara: nani cu utien
Eu: cu ce mami?
Sara:utien
Eu tot nu intelegeam
Ea se tot straduia sa-mi explice - utien mami
M-am prins intr-un final ca e vorba de sutien, deschid sifonierul ii ofer un utien, si ii zic "gata, acum ne culcam"
Sara: nu, nu, veau utien de baie
Vroia costumul meu de plaja. A dormit 2 nopti cu el. Acum e ascuns, si asta...

Printesa cu inel

De tinut minte

Imprumutat de la Mada - Oare trebuie sa cer permisiunea cand preiau de pe alte blog-uri?

"Nu este deloc greu sa inveti sa le recunosti insa problema e ca si in cazul E-urilor: sunt trecute niste cifre pe ambalaj, iar daca nu esti bine documentat in ceea ce priveste continutul lor, risti sa cumperi alimente imbibate de chimicale. Asadar, intreg secretul consta in citirea etichetei. Si aici ma refer la acel autocolant lipit direct pe coaja legumei/fructului sau, dupa caz, pe punga in care sunt ambalate acestea (de ex.la portocale).Orice eticheta are intre 4-5 cifre.

1. daca produsul are 4 cifre (de ex.. 4021), inseamna ca a fost crescut intr-un mediu normal, insa nu BIO. Produsul insa NU a fost modificat genetic.

2. daca produsul are 5 cifre, iar prima cifra incepe cu 9, inseamna ca este BIO

3. daca produsul este format din 5 cifre iar prima cifra este 8 (de ex. 86584) inseamna ca acesta a fost modificat genetic!!! Asadar tineti minte aceste aspecte atunci cand cumparati fructe sau legume din supermarket !!!"

Vine Mosu

Am vrut sa scriu, nu am avut timp. In schimb am filmat-o pe Sara pregatind ghetutele pentru mosu, dar filmuletul este prea mare si nu stiu sa-l micsorez. Mai incerc...

A VENIT MOSU
6.12.2009

De imprumut

Mi-a placut, m-am regasit, am copiat de la Roxana.
Nascuti la inceputul anilor 70-80,

Vedem acum in anul 2009 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori
mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa
platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si "vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cuotrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video
(inchiriam un video si stateam sa ne uitam a filme 2 zile inchisi in
casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...

Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson , si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara
teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uita pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"..

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu
toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide
mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea
"Feriti-va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !"

Alarma la picioare

Povesteam in urma cu putin timp, de trezirile Sarei de peste noapte si de crizele de plans. Tot cam de atunci a reinceput sa ceara sa faca nani pe picioare. Si asa am ajuns sa o leganam iar, dupa ce renunta-se singura la obicei de mai bine de 3 luni. Acum nu se mai trezeste noptea pentru plans, ci pentru a o mai legana putin pe picioare. Am scapat de una, am dat de alta... Si zau ca as legana-o, dar s-a facut atat de grea ca efectiv nu mai pot, iar cateodata din cauza oboselii adorm cu ea pe picioare, si ma trezesc dupa cateva ore si nu-mi mai simt picioarele. Si dupa ce am experimentat cateva astfel de nopti, in care tot am incercat sa gasesc variante si metode de adormit copil alintat, mi-a venit ideea sa-i spun ca mi-am pus alarma la picioare. Ei bine, de atunci nu mai vrea nani pe picioare la mami, dar il exploateaza pe tati, ca cica *tati alarma nu*.

Sec usor, post usor

Lasata Secului pentru Postul Craciunului

Astazi, 14 noiembrie, se lasa sec pentru Postul Craciunului sau Postul Nasterii Domnului. Acest post se incheie pe 24 decembrie. Postul Craciunului ne aminteste de postul patriarhilor si dreptilor din Vechiul Testament si de postul lui Moise de pe Muntele Sinai. Dupa cum acestia au postit in vederea venirii lui Mesia, tot astfel se cuvine sa intampinam si noi nasterea lui Hristos.

Primele mentiuni despre tinerea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin si episcopul Leon cel Mare al Romei.

Hotararea ca toti credinciosii sa posteasca timp de 40 de zile s-a luat la Sinodul local din Constantinopol, tinut in anul 1166, in timpul patriarhului Luca Chrysoverghi. Amintim ca inainte de acest sinod, crestinii posteau diferit: unii numai sapte zile, iar altii sase saptamani.

Dezlegari in Postul Craciunului

In Postul Craciunului avem dezlegare la peste sambata si duminica. In tipicul Sfantului Sava se mentioneaza ca in zilele de luni, miercuri si vineri, trebuie sa postim fara untdelemn si vin. In cazul in care, in aceste zile vom face pomenirea unui sfant cu o cinstire mai larga, se face dezlegare pentru dragostea sfantului. De exemplu in zilele de 16 noiembrie (Sfantul Apostol si Evanghelist Matei), 23 noiembrie (Cuv. Antonie de la Iezerul-Valcea), 30 noiembrie (Sfantul Apostol Andrei), 4 decembrie (Sfanta Varvara), 5 decembrie (Sfantul Sava), 6 decembrie (Sfantul Nicolae), 9 decembrie (Zamislirea Sfintei Fecioare Maria), 17 decembrie (Sfantul Proroc Daniel) si 20 decembrie (Sfantul Ignatie Teoforul). Daca aceste zile vor cadea marti sau joi, mancam peste, iar daca va fi luni, miercuri sau vineri dezlegam numai la untdelemn si vin, iar peste mancam doar daca se intampla sa fie hramul bisericii.

Post aspru in Ajun

Ziua de 24 decembrie poarta denumirea de Ajunul Craciunului. E o zi de post mai aspru fata de celelalte zile. Exista obiceiul sa nu se manance pana la ora 3-4 p.m. Aceasta practica aminteste de postul tinut in vechime de catehumenii care in seara acelei zile primeau botezul si impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului.

De luat aminte

De multe ori mi-a fost dat sa aud ca nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Insa, nu este asa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfintii Parinti au randuit sa ne infranam de la anumite bucate pentru o vreme, au facut-o cu buna stiinta. Credinciosul nu trebuie sa se multumeasca cu jumatati de masura. Nu cu o parte din el trebuie sa-L intampine pe Hristos, ci cu intreaga sa natura: trup si suflet.

„Postiti? Aratati-mi-o prin fapte. Cum? De vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati; o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mainile voastre, si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca ramanand curate si de hranire si de lacomie. Picioarele, nealergand la privelisti urate si in calea pacatosilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine... Gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase”

(Sf. Ioan Gură de Aur, Adpopulum antiocheum, Cuv. 3, Migne, P. G., XLIX, col. 53).

La scovergi

De ce plang copiii noaptea?

Pentru ca in ultima perioada, Sara se tot trezeste noaptea si plange, am cautat sa ma informez. Am gasit un comentariu, in care noi nu ne regasim, dar poate ajuta pe cineva.

"In jurul varstei de un an si pana spre 2 ani copiii incep sa se confrunte cu spaimele nocturne si cu cosmarurile ceea ce-i face sa se trezeasca in miez de noapte plangand si se pare ca singurul mod in care doresc sa se linisteasca este in bratele mamei.Somnul lor este impartit in doua: somnul lent din prima parte a noptii - este somnul profund, fara vise in care isi recupereaza energia si somnul "paradoxal" sau agitat din a doua parte a noptii cand viseaza si sunt foarte activi chiar fizic - cu spasme, REM, miscari ale bratelor si picioarelor. In aceasta a doua parte se pot trezi plangand din cauza cosmarurilor - de aceea se trezesc la 2-3 de noapte.Exista si aici 2 tipuri de trezire:1. o varianta in care de fapt nu se trezeste ci doar plange prin somn, poate chiar sa deschida si ochii dar daca sunt incetosati si par ca nu urmaresc un punct real atunci copilul doarme- la aceasta trezire nu trebuie intervenit. Trebuie lasat putin chiar 5-10 minute si se linisteste singur - si nici nu-si aminteste a doua zi. Trezirea reala cu amintirea visului cand copilul este real speriat si-si doreste mangaierea parintilor. Trebuie luat in brate, linistit si mangaiat si apoi pus in patut din nou. Este recomandat sa i se lase o lampa aprinsa si o jucarie la care tine si care are rolul de "gardian" al linistii lui.Mai este important de mentionat ca pentru prevenirea acestor treziri nocturne trebuie prelungit momentul despartirii de parinti seara. Copilul isi doreste sa aiba parintii in preajma cat mai mult- de aceea seara mami si tati trebuie sa stea cat mai mult cu el, sa se joace - dar jocuri linistite care sa-l pregateasca de culcare si dupa baita sau cina parintii trebuie sa mai zaboveasca putin in camera lui citindu-i o poveste sau vorbind pur si simplu cu bebelusul. Dupa poveste, micutul trebuie asigurat ca este protejat prin aceeasi jucarie salvatoare, lampa si chiar lasarea usii intredeschisa."

Sara se trezeste noaptea, mai spre dimineata, poate fi 4 sau 5, cere laptic, iar dupa ce il bea, se pune pe maraiala, nu vrea sa mai doarma, vrea plimbata prin casa, vrea sa se joace la apa, vrea desene la calculator, iar azi-noapte cerea sa plece la munte. Avand in vedere ca nu se trezeste plangand si nici in prima parte a noptii am eliminat ideea pavorului nocturn. Cred ca putem elimina si frica de intuneric pentru ca doarme cu noi in camera .

Ce sa fie, ce sa fie?

Ma gandesc ca poate sa fie de la masele, la 2 ani si 2 luni cred ca ar fi cazul sa-i iasa si ultimile maselute, dar nici chip sa-si lase gurita la cercetat.

Muna, Mona, azi Simona

Spectaculos, cum isi dezvolta copilasii vocabularul de la luna la luna, de fapt schimbarile sunt chiar de la zi la zi. Daca acum o luna, Sara spunea diverse cuvinte, mai mult pocite, acum a inceput sa lege propozitii. Cuvintele pe care le rostea acum o luna destul de pocit acum le pronunta corect. Asa ca intre timp am devenit Simona, nu mai imi spune Muna, Mona. Si chiar ii place sa imi spuna pe nume... si mie.
Cea mai lunga propozitie : Tati a dus aptopu acooo( tati a dus laptop-ul acolo).

Prima poezie

Sara a invatat prima poezie. Din gurita ei suna cam asa:
" Cutu -cutu na Ghidei,
Miminiga vei? Nu
Pun cos,
Dau mine...cocos."
O sa incerc sa o filmez ca tare e dulce.
Am reusit cu filmarea. Uite aici:

Teatru de papusi

Am fost tare surprinsa ieri cand am vazut ce de copii merg la teatrul de papusi. Deci, cand am ajuns la 10.45, nu mai aveau bilete, asa ca de acum sa stiti ca trebuie sa procurati bilete cu o sapatamana inainte. Deja se vindeau bilete pentru duminica viitoare, si din cate am auzit deja erau date jumatate. Spectacolul de ieri, mie una mi s-a parut destul de infricosator pentru copii. Faptul ca pe langa papusi sunt si actori, actori mascati, costumati sumbru, ascunsi de niste carpe, intunericul din sala, tonalitatea prea inalta, parca nu prea e spectacol pentru mititei. Sara s-a speriat inca de cand s-a stins lumina, cand a aparut si povestitorul, deja cerea afara. Asa ca am iesit, si am intrat pe tot parcursul spectacolului. Pentru ca atunci cand a aparut Alba ca Zapada si piticii a fost interesata de spectacol, cand aparea mastera sau povestitorul ieseam pe hol. Tot raul spre bine, ca nu am prins bilet cu loc, mai deranjam si sala... Ce sa zic, o sa mai incercam si la alte spectacole.
Dialog cu Sara:
- Sara, unde ai fost astazi?
- Teatu papusi. Nu pace teatu papusi.
- mai mergem?
- acum.
Deci mai mergem, sa ne dumirim daca "pace" sau nu .

Si a fost...

Cam asa - Un drum lung, lung, foarte lung. Daca mie mi s-a parut asa, imi inchipui ea ce o fi gandit, dar cu toate astea nu pot decat sa o laud, pentru ca s-a comportat exemplar cu o mica exceptie. Mica exceptie- cam o ora de smiorcaiala din 8 ore de calatorie.
Dar a meritat efortul nostru, pentru ca am ajuns intr-o zona superba din punct de vedere peisagistic, intr-un satuc numit Zetea, cam la 20 km de Odorheiu Secuiesc si o locatie deosebita, unde in sfarsit s-a simtit si Sara ca acasa. Nu a mai avut probleme cu acomodarea.

Hai si de data asta...

In ultimul an, ne-am tot tinut de plimbari.

Prima iesire cu Sara a fost anul trecut, in septembrie, la Bran. O experienta noua si pentru noi, un alt fel de concediu. A fost minunat, Sara a suportat drumul foarte bine, ia placut tare mult camera de hotel, foarte mare cu loc de exersat pasi micuti ( ea fiind de putin timp independenta).

De Paste, am plecat la Sinaia, in compania unor prieteni extraordinari, au fost si inca 3 copii, e drept mai maricei, dar pentru Sara a fost ideal.

De 1 Mai, am plecat in Bulgaria, intr-o locatie superba. Sara era incantata ca din camera se vedea apa mare si se putea plimba in voie cu lifturile din hotel. In plus avea la dispozitie 2 locuri de joaca, unul pe plaja si unul in incinta hotelului.
Pana aici nu a avut probleme cu adaptarea, dar urmatorul concediu...

In iulie am plecat in Spania, la Valencia, cred ca s-a intamplat ceva pe drum, ceva ce a speriat-o, nu stiu, poate drumul mult prea lung, poate schimbarile, agitatia din aeroport, avionul, limba, casa unde trebuia sa stam cele 10 zile, catelul Danei, ceva...chiar nu stiu. Cert este ca a simtit ca e departe de casa, de locurile cunoscute, de tot ce ii era atat de familiar. Astfel, in prima seara ne-a facut o "criza de ac " - cum am numit-o noi cand ne-a venit zambetul pe buze, ca in momentele acelea de plina criza faceam numai planuri de a ne intoarce acasa si aveam numai ganduri ca am traumatizat copilul. Au fost grele primele 2 seri, ca seara o apuca dorul de casa, dar a trecut... si speram sa nu mai fie.
Vezi sa nu, in august hai sa dam o fuga la Lepsa, la invitatia unor prieteni, am acceptat in ideea, ca Sara se va lua cu joaca, ca va fi cu bebe Tonio, baietelul cel mic al prietenilor. Drumul la suportat destul de greu, si a facut iar "crize de ac". Dupa aceasta iesire, am promis ca urmatoarea iesire va fi ori numai in doi, ori in trei, atunci cand Sara va mai creste.
Vezi sa nu!
Astazi plecam la munte, adica peste 2 ore. La o luna de la promisiunea solemna, o incalcam. Sa vedem ce va fi si de data asta.

promitator

Sara vorbeste

Daca in urma cu cateva luni ma plangeam ca Sara nu vorbeste, azi pot sa spun ca vocabularul ei se imbogateste zi de zi. De fapt cred ca repeta toate cuvintele care le aude, cuvintele noi, dar le imita atat de frumos, iti vine sa-i mananci gurita aia mica, mai ales ca face si niste mutrite expresive.
Aseara tati a ramas uimit, Sara ia facut o demonstratie, repetand toate cuvintele ce i le spunea el. Ma uitam la ei, tati mandru nevoie mare, iar Sara extaziata de uimirea lui, mi-a ramas imaginea lor in minte, erau asa de dulci si frumosi, razand si chiuind si vorbind, Doamne cat ii iubesc.
De cand am inceput serviciul Sara se trezeste in jur de 7.30, bineinteles ca mi-a dat planurile peste cap si imi este foarte greu sa ma furisez, sa nu ma observe cand plec. Ieri dimineata s-a trezit chiar in momentul in care ma imbracam, a venit la mine si mi-a zis cu o voce grava -" mami, bobo nu". Eu ii zic ca ma duc la servici, ca sa avem bani, sa cumparam bomboane, jucarii, hainute si altele. Am uitat sa mentionez ca e innebunita dupa bomboane. Si ea imi zice "mami, bobo nu", adica sa nu mai merg la servici, ca ea nu mai vrea bomboane. Imi venea sa raman acasa, sa stau cu ea, sa ma joc, sa ne bucuram de o zi frumoasa petrecuta impreuna, dar...
Cum poceste Sara cuvintele:

• ohii - ochii;
• guia -gura;
• nass -nas;
• picior - pociol;
• papuci -pupuci;
• la revedere - levedele;
• mama ta - adica eu sunt mama ei;
• chema - crema;
• chema mic - crema mica;
• mainile ei sunt acachica - atatica;
• mainile lui tati sunt atatatoaia - atatoaia;
• mamaia Cuca - mamaia Sicuta;
• mamaia Ica - mamaia Aurica;
• tataia Pekika - tataia Petrica;
• pampers -pims;
• papusa - papu;
• Muna - Simona;
• Otin - Sorin;
• autobuz - tutu;
• rosu - osu;
• verde - bede;
• galben - baben;
• ploua - poua;
• tai acooua - stai acolo;
• bugi - blugi;
• mamaua - pijama;
• adou - cadou;
• bacane - borcane;
• cina - vecina;
• mam -mam - masina;
• mam-mam bij - masina bej;
• mam-mam ghi - masina gri;
• acc noi - acasa la noi;
• taie - tare;
• Papalu - Topalu;
• gogoi - strugurei;
• apte - lapte;
• cand vrea sa iasa din curte spune ca vrea la aie (aer) - ca si cand in curte n-ar avea aer;

Mamaia Cuca ia cumparat la ultima ploaie o umbrela galbena personalizata cu un cap de pui, o deschide si canta " no doi, no doi so ubela" si " pic, pic, pic poua, poua" - "adica noi doi, noi, doi si o umbrela" si " pic, pic, pic, ploua, ploua".

Gradinita

Nu va povestesc acum de prima zi de gradinita, nici nu am cum, las asta pentru la anul. Pentru ca trebuie sa chibzuim fiecare decizie, schimbare pe care o facem de orice natura ar fi ea, a venit o zi in care m-am gandit la gradinita. Mai avem un an pana atunci, dar mi-am zis eu, ca e cazul sa ma documentez. Am cercetat si am descoperit ca la gradinitele de stat sunt putine locuri, ca trebuie "aranjat" din timp. Am hotarat gradinita si m-am dus sa vorbesc cu d-na directoare, care ma asigurat ca e prea devreme, pentru a face planuri. In schimb am aflat ca e bine sa pregatim copilul pentru gradi, sa-i povestim foarte pozitiv de noua schimbare din viata lui, sa-l facem sa fie curios si nerabdator.

La multi ani, David!

Ieri a fost ziua finutului nostru, un nazdravan de baiat, mai mic decat Sara doar cu 18 zile.
David vorbeste bine, leaga cuvinte, spune poezii si canta diverse cantecele. Pentru ca ii place fotbalul, nanu ia luat o poarta de fotbal si mingie. Si sau jucat copiii, mai bine ca altadata, nu se mai ignora ca inainte si-au dat seama ca pot face lucruri interesante impreuna. Sara e foarte uimita de cum vorbeste David si era si mai fascinata atunci cand canta. Adica, una este sa vorbesc eu sau tati, sau persoanele adulte ori copiii mai mari, dar sa vorbeasca David, care este la fel de mic ca ea!!!

retrospectiva

Ma tot gandesc, sa fac o retrospectiva a anului trecut. Ceva de genul " Sara la 9 luni", " Sara la 10 luni", cam cum am vazut ca a facut Mada. Dar pentru asta trebuie sa ma intorc in trecut, prea mult in trecut. Vedeti ce fel suntem, ne plangem ca trece timpul pe langa noi prea repede, dar la o adica cand e vorba sa ne amintim ce am facut acum un an, acum o luna, acum o saptamana sau chiar acum o zi, ne cam pierdem in ganduri si cu greu ne amintim.Si totusi...
http://community.webshots.com/slideshow/574749301BpABgS

A crescut gagalicea mea

Sara a crescut!
Ma uit la ea si nu-mi vine sa cred ca mai ieri era o gagalice. A devenit mai intelegatoare, asculta ce ii spun, imi raspunde si imi povesteste in putine cuvinte ( atat cate stie ea) ce face peste zi cu mamaia Cuca. Ieri mi-a povestit ca a fost in parc, acolo s-a imprietenit cu un bebei si o pitita( baietel si fetita), pe baietel il chema Patei ( Matei) si pe fetita Andreea (dea). Mi-a mai zis ca Dea a facut pipi in aba(iarba), ca s-au jucat cu gogolu (mingea) si s-a dat uta -uta.
Dar ce credeati ca daca am laudat-o putin la inceput, copilul meu este asa docil? Ei, nu - nici pe departe, are multe momente cu nervisori, fite de domnisoara vis-a-vis de imbracaminte, crize de personalitate... Asa ca momentele cand trebuie sa o schimbam, au devenit un chin, trebuie sa gasim tot felul de mijloace de distragere. Si tot cautand solutii si solutii, pentru a iesi din acest impas civilizat, nu nervoase, ravasite si tipatoare, am descoperit ca o pot pacali daca ii dau in manuta un obiect interesant, ceva cu care nu are voie in mod obisnuit, o crema de exemplu. Asa ca in ultimile zile crema de Calgel ne-a devenit prietena fidela. Si uite cum cu un lucru atat de banal calmam copilul, calmam parintii si ne atingem scopul.

De azi sunt mama - 3 iunie

Ziua in care am aflat ca voi fi mamica a fost plina de emotii, de dragoste, de neprevazut, de nerabdare sa-mi cunosc minunea, sa o ating, sa o tin in brate, sa o mangai cu caldura sufletului meu. Din acea zi, viata mea a capatat un alt sens. Acea zi este zi de sarbatoare. Pentru noi a fost ziua in care s-a nascut printesa noastra. Doamne, ce emotii, ce fericire, cata dragoste...

Iunie 2008 Intr-o zi, am primit telefon de la DPC si am fost anuntata ca au o fetita, sa mergem sa ne prezinte dosarul si sa ne arate o poza. Am vazut poza si GATA(!!!): inima a inceput sa bata mai tare si gandurile se derulau cu o viteza ametitoare. Dupa 2 zile am vazut-o. Avea ochi mari , negrii si inteligenti , gurita mica, pometi frumosi, slabuta, curioasa si trista...ce mai...am simtit amandoi ca ne fuge pamantul de sub picioare. Acest copil cu ochi inteligenti si extrem de tandra ne bucura fiecare zi de luni incoace. E MINUNEA NOASTRA!nu stiu ce am facut sa meritam asa binecuvantare si cum sa multumim pentru ea, dar ne vom stradui sa o meritam macar putin.

Amintiri

Mi-am zis de mult, ca trebuie sa consemnez minunile care le face printesa mea zi de zi. Si, iata ca scriu, unde altundeva decat pe blog.As vrea sa-mi amintesc tot ce s-a intamplat in ultimul an, stiu ca nu voi reusi. Si imi pare rau ca nu am inceput mai din timp, ca tare as vrea sa mai traiesc aceste clipe mai tarziu.