marți, 26 ianuarie 2010

Masele, crize si alte minuni

Ei bine, am descoperit cauza febrei de acum 2 saptamani si de acum 4-5 zile. Maseleleeeeeee. Daca pana acum a trecut onorabil prin durerile cauzate de dinti, canini, masele, de data asta a fost cu cantec. Acum cu siguranta o sa tinem minte perioada asta grea pentru ea si pentru noi. Mi-e groaza ca cica este exploazie de masele, ies toate odata. Dar eu am reperat pana acum doar una iesita, a doua e gata-gata sa rasara, deci mai avem doua, mai avem de tras. Si ca sa fie toata gama, pe langa durere, febra, neliniste, nervisori, maraiala, mai e si deranjata la burtica. Cum o fi trecut de la constipatie la cacastoare, nu ma intrebati. Cert este ca vineri dimineata cautam remedii pentru constipatie, iar vineri seara pentru diaree si evident ca eu nu apucasem sa intervin in nici un fel ( asupra constipatiei ).
Vineri dupa amiaza am fost cu ea la medicul de familie, cu inima stransa ca de fiecare data cand a trebuit sa ajungem, oricum aproape intotdeauna am amanat acesta intalnire, preferam sa sun. Si asta pentru ca Sara facea un taraboi monstru cand mergeam la medic. Plangea de cand ajungeam la cabinet (recunostea si scara), tot timpul cat stateam acolo si mult timp dupa. Am crezut initial ca nu-i place de doctor( cu toate ca doamna e o draguta), pentru ca ne-am intalnit si cu alte ocazii, la plimbare, in parc si chiar la biserica, unde a recunoscut-o si a plans la fiecare intalnire. Dar ne-a fost dat sa consultam si alti 2 doctori care au avut acelasi impact asupra Sarei. Deci nu medicul era de vina, spaima ei are radacini mult mai vechi si are legatura cu prima perioada din viata ei...
Vineri am avut o mare surpriza, am constatat cat de mult a crescut Sara si cat de intelegatoare a devenit. Poate ca a contribuit si faptul ca i-am facut o mica pregatire inainte, i-am povestit ca urmeaza sa mergem la medic, ca doamna doctor o va intreba ce o doare, ca se va uita in gurita ei, in urechiuse si ca trebuie sa o lase sa vorbeasca cu broscutele din burtica. Bineinteles ca nu a acceptat usor, s-a tot marait pe drum, zicea ca nu vrea la "duana dotol" ca ea vrea la "moi"(mall - tocmai treceam pe langa), cat am asteptat in anticamera a tot comentat, vroia acasa la ea, dar cand ne-a venit randul, a intrat singurica, pe piciorusele ei adica, nu in brate, nu fortata, si a colaborat nesperat de bine, a plans putin, dar doar asa ca sa nu cedeze total, si-a luat la revedere, a trimis un pusi si a iesit invingatoare cu o bombanica in mana. Data viitoare va fi mai bine cu siguranta.

vineri, 15 ianuarie 2010

D'ale Sarei

Sara se juca in sufragerie la socrii, la un moment dat se ascunde dupa fotolii.
Eu: sara iesi de acolo
Ea: nu
Eu : dar ce faci acolo?
Ea: plostii (prostii)

Tot la socrii.
Socrul meu ii spune - Sara hai la tataia in brate
Sara: nu pot, am fundul male (mare).

Azi de dimineata, ma pregateam pentru servici. Se trezeste Sara si ma striga.
Sara: mami, veau ciobica, ma doaie butica
Eu: mami, dar este prea devreme sa mancam ciorbica ( era 7.20), iti da mami laptic
Sara: nu, veau ciorica
Bineinteles ca am coborat la bucatarie si i-am incalzit ciorba. a luat o lingurita si apoi mi-a zis - gata nu mai doaie butica, acum veau nani.

De cand si-a dat drumul la vorbit, e mare sporavaiala la gurita ei, vorbeste cate in luna si in stele, canta, spune poezii, chiar le combina si mai nou inventeaza.
Intr-un astfel de moment, o intreb : sara ce tot spui tu acolo, de unde le scoti?
Ea: din bulta (burta)

Intr-o alta zi incerca sa-si puna la DVD Scufita Rosie( de care eu si tati suntem satuiiiii), tot mesterea ea pe acolo si nu prea reusea, la un moment dat o aud: - Moa-ta pe deata si tac-tu pe lata ( moas-ta pe gheata si tac-tu pe rata).

Ne mai laudam si cu faptul ca suntem pe drumul cel bun in operatiunea pampers. Are o saptamana de cand nu a mai facut niciun pisu pe ea. Cere de fiecare data la baie, la olita sau la iarba, chiar si atunci cand plecam la plimbare si grijulia de ma-sa ii pune pampers. Cu partea mai mirositoare, mai avem ceva probleme, in sensul ca e cam constipata si nu vrea de fiecare data sa faca la olita, cateodata imi spune : Mami e pea gheu, pune pampers.

Tot legat de treburile astea fiziologice, Sara pe tron, eu langa ea in asteptare,
Sara: mami peaca
Eu: dar eu stau sa te ajut
Ea: peaca mami e lusine (rusine)

In rest, mi-a facut un picut de febra 2 zile, seara si pe zi, noaptea nu, fara mucisori, fara tuse, un pic de fornaiala in spatele nasucului si 2 maselute in curs de aparitie. Stam in casa si asteptam alte simptome.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Mai nimic si totusi mult

Ma gandesc adesea cum trec zilele mele, program incarcat de dimineata si pana seara, energii consumate, ganduri multe, concentrare, alergatura, si totusi cand ma intreaba cineva ce am mai facut, raspund pe loc "mai nimic". Oare, m-am rutinat in halul asta? Sau poate realizez ca prin intoarcerea la servici, pierd momente pretioase pe care le-as fi petrecut cu printesa mea.
Si totusi in tot acest timp in care eu spun ca nu realizez mare lucru, copilul meu creste.

vineri, 1 ianuarie 2010