Ma gandesc adesea cum trec zilele mele, program incarcat de dimineata si pana seara, energii consumate, ganduri multe, concentrare, alergatura, si totusi cand ma intreaba cineva ce am mai facut, raspund pe loc "mai nimic". Oare, m-am rutinat in halul asta? Sau poate realizez ca prin intoarcerea la servici, pierd momente pretioase pe care le-as fi petrecut cu printesa mea.
Si totusi in tot acest timp in care eu spun ca nu realizez mare lucru, copilul meu creste.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
of, asa suntem toti, nu facem mai nimic, insa nimeni nu sta degeaba. si totusi, noi ii crestem si pe astia mici. chiar daca nu suntem langa ei clipa de clipa...intr-adevar, sunt momente pretioase, in care nu suntem langa ei, dar ce putem face? asta e ordinea lucrurilor. profitam de momentele in care suntem acasa ca sa compensam
RăspundețiȘtergereeu chiar daca stau acasa cu amandoi, daca cineva imi pune intrebarea asta, raspund la fel.Rutina e in toate...
RăspundețiȘtergereMultumesc, ca mi-ati scris.
RăspundețiȘtergere