joi, 2 septembrie 2010

La multi ani, printesa!






La multi ani, iubita noastra. Mami si cu tati iti doresc sa cresti frumos, sa ai noroc, sa oferi si sa primesti dragoste, sa fii un om bun.

joi, 10 iunie 2010

joi, 3 iunie 2010

Multumesc

In ziua de 03.06.2008, am primit cea mai minunata veste, fetita noastra se nascuse, ne astepta... Astazi vreau sa multumesc tuturor celor care ne-au ajutat, Dumnezeu a vrut asa, numai El ne-a ocrotit si ne-a indrumat. In acea perioada am intalnit oameni minunati, oameni care au pus suflet ca dorinta noastra sa se indeplineasca, oameni care stiu sa faca fericiti alti oameni. Va multumesc!

joi, 20 mai 2010

La gradinita



De luni Sara a inceput gradinita, s-a adaptat spectaculos. In prima zi a intrat in clasa printre copii si nici nu ne-a mai bagat in seama, noi am ramas la usa plini de emotii. Luni am lasat-o o ora si jumatate, de marti a stat la program normal. Avem ceva probleme cu statul pe scaunel, se plimba prin clasa in timpul activitatilor, dar are si momente cand este foarte atenta si cooperanta si chiar pune intrebari. Isi mananca singurica pachetelul, ceea ce e o mare bucurie pentru mine, pentru ca acasa ne plimbam cu dumicatul dupa ea. Marti a avut un accident, in timpul unei activitati, doamna le vorbea, copilasii fiecare pe scaunel, deodata Sara spune " Cucurigu matii ai facut pisu pe tine ", facuse pipi pe ea si se certa singura ( asa cum o cearta soacra-mea cand mai are astfel de accidente). Cam asta face domnisoara mea de gradinita.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

miercuri, 7 aprilie 2010

Hristos a inviat!




Au trecut si sarbatorile de Paste, a fost frumos, ne-am plimbat, nu prea departe, desi ne-am fi dorit, am fost la parintii mei, am fost la socrii, iar ieri am primit noi musafiri - pe finuti. Imi plac nespus momentele acestea cand e casa plina, copilasii au crescut si au inceput sa se joace frumos impreuna, Alexia - finuta cea mare, le da ordine celor mici si ei executa intocmai cu mare mandrie. Sunt asa simpatici si dulci.

marți, 23 martie 2010

Patut de bebe sau patut de domnisoara


De ceva timp planuiam sa ii schimb patutul Sarei. Cel de bebe in ultimul timp devenise obiect de decor, domnisoara calarindu-ne in stilul ei in fiecare noapte. Am ales sa facem niste modificari, am reorganizat, casa, camerele si astfel i-am amenajat camera printesei.
Dupa ce o perioada de timp, i-am tot povestit ca patutul ei trebuie sa il pregatim pentru bebele Anei si ca ea va avea un patut mai mare, unul de domnisoara, a aceptat ce urma sa se intample si chiar a devenit nerabdatoare.
Am avut ceva emotii, ne gandeam ca nu va accepta sa doarma singura in camera, dar ne-a oferit o mare surpriza. De doua nopti doarme singura in camera ei, fara nicio trezire ( inainte se trezea 1 -2 ori), este foarte mandra de camera ei, nu ne lasa pe niciunul din noi sa ne asezam pe patutul ei ( inainte era musai sa stau langa ea in pat pana adormea). Duminica dupa ce si-a vazut camera, ne-a topit cu remarca: "Multumesc, mami si tati pentu ca mi-ati luat patut de domnisoala. Sa mai imi luati unul pentu ca imi place foate mult."

Suntem aici

Nu am mai scris de ceva vreme, nu ca n-as avea ce, dar nu am timp. In ultimul post ma plangeam ca trecem printr-o perioada nasoala. Sa zic ca s-a mai imbunatatit situatia, nu mai plange noaptea, pe zi mai are cateva iesiri, dar cred ca am ajuns sa le gestionam mai bine. Bineinteles ca pentru a se ajunge aici am luat niste masuri radicale, in sensul ca rochitele, dvd-urile cu printese si "povestile cu lupi" au disparut.
In ultima saptamana, Sara a fost racita, a tusit si ia curs nasucul, nu a facut febra, deci sa zic ca am scapat usor, chiar imi parea rau, ca toata iarna am fentat racelile si acum... Ne-a prins tare bine imunizarea cu oscilococcinum si inflenzinum.

joi, 11 martie 2010

Tandafile, Pataulea scularea

Ei, bine iar avem crize de noapte, sau mai bine zis avem crize si crizute si pui de crizute si ziua si noaptea. Dupa cum bine v-ati dat seama sunt iar dupa o noapte nasoala, in care Sara s-a trezit plangand, si a binevoit sa planga fara sa resusesc sa o linistesc de pe la 3 pana pe la 4. Cand intr-un final s-a mai potolit mi-a zis printre suspine ca vrea sa priveasca la dvd-ul cu printese. Va inchipuiti ca la acea ora eram nerabdatoare sa ma uit la televizor, incerc sa o pacalesc, sa-i distrag atentia, nu am reusit. Intr-un final i-am zis ca printesele dorm si nu le putem deranja la acea ora. Si ea, pui de om spune : Tandafile, Pataulea scularea.

vineri, 26 februarie 2010

vineri, 19 februarie 2010

marți, 16 februarie 2010

Despre Sara


De cand a implinit 2 ani si 5 luni, s-a facut o mare draguta, este pasionata de rochite, e domnisoara in toata regula. E cocheta, are bijuterii, lantisoare, bratari, inele si le poarta cu mandrie. Ne certam pe faptul ca vrea sa se dea cu oja ca mami, bineinteles ca nu are voie decat cu oja de copii ( adica lac incolor) dar e tragedie ca nu e colorata. Daca ii place foarte tare rochita cu care e imbracata, seara se culca cu ea peste pijama. A devenit mai intelegatoare, comunicam foarte bine, vorbeste tot ce vrei si ce nu vrei, ne uimeste in fiecare zi cu replici haioase. In plus e o mare gospodina, ii place sa stea langa mine la bucatarie si sa-si bage "gherutele" in tot ceea ce fac. Are un mare of, vrea sa se faca mare sa umble cu cutitul. Este un instrument interzis si foarte ravnit, deocamdata cutitul ei este un tocator din acela de vinete din plastic. Am scapat de pampers ziua, mai avem mici accidente dar neinsemnate, am avut chiar si nopti fara pampers, cu 2 treziri de cerut la baie, dar cred ca a fost cam greu ca a renuntat intre timp. Asteapta cu nerabdare sa se duca la toamna la "gradanita" si este in continuare mare fan "agadea" si bobo.

miercuri, 3 februarie 2010

Pentru FLORIN

Am preluat de pe blogul Cristinei, mesajul referitor la Monica si Florin, nu ma simt in stare sa scriu altceva. Am doar rugamintea la cei care mai intra din intamplare si citesc aceasta poveste cutremuratoare sa nu fie indiferenti.

Pe Monica am cunoscut-o fata in fata pe 29 noiembrie 2007 la una dintre primele intalniri live ale "Mamicilor si gravidutelor din Constanta" dupa cum se numea topicul pe care activam pe forumul Desprecopii. (DC)Theo, baietelul Monicai, tocmai implinise trei luni si am fost pur si simplu innebunite de drag sa vedem omuletul acela dolofan adormit in caruciorul lui, imbracat foarte sic in pantaloni in miniatura, pulover si cizmulite asortate. Iar cand s-a si trezit si ne-a privit cu ochisorii lui negri, ne-a topit definitiv.
La momentul respectiv eram patru gravide pe ultima suta de metri si orice avea legatura cu copiii ne topea pana la lacrimi. Iar Theo, cel putin pentru mine, a fost constientizarea puiului de om pe care aveam sa il tin si eu in brate peste numai o luna.Timpul a trecut, lunile s-au scurs, am nascut toate si legatura dintre noi s-a intarit si mai mult. Ne povesteam bune si rele, ne ajutam una pe cealalta cu sfaturi atunci cand ne simteam coplesite de tot si de toate; faceam schimb de pompite de muls, wrap-uri, paturici electrice, idei si mai ales vorbe bune.Pe 28 martie 2008 l-am cunoscut si pe Florin, sotul Monicai si pe fetita lor mai mare, Crina. Tot asa, la o intalnire a "fetelor de pe DC", organizata chiar acasa la ei. Florin, saracul, se simtea putin depasit de situatie in prezenta unui numar atat de mare de femei si copii urlatori, dar a facut fata cu brio si a facut onorurile casei cu multa indemanare, distrandu-ne cu cate o gluma sau povestire amuzanta de la el de la serviciu sau cu amintiri dulci din copilaria Crinei.
Vara trecuta am facut plaja impreuna, aproape zilnic, cu totii, mamici, tatici, copii, am ras, am glumit, am innotat, copiii nostri s-au mozolit cu nisip si s-au paruit pe lopatele, galetuse si pufuleti, Pupicu a facut o pasiune pentru Crina si nu se mai oprea din facut ochi dulci, eu nu mai conteneam sa nu ma mir in sinea mea ce fata mare si frumoasa au Monica si Florin ...


Pe 28 august 2009 am fost invitati la ziua lui Theo care implinea doi anisori. Vara, cald, o curte obisnuita si primitoare dar multa caldura, rasete si veselie. Copii multi care se alergau printre straturile de flori si se intreceau in nazdravanii. Noi, care vorbeam vrute si nevrute, toti deodata, razand si facand planuri sa ne vedem si in zilele urmatoare, bucurandu-ne de vara care nu dadea semne ca vrea sa ne paraseasca.


Nimeni nu banuia la momentul respectiv absolut nimic din ceea ce va urma si avea sa schimbe pe vecie viata lui Florin, a Monicai si a copiilor lor.
Monica are 34 de ani. Florin - doar 36. S-au casatorit de foarte tineri, aproape copii. Crina va implini anul acesta 14 ani. Iar Theo 3.
Sunt o familie frumoasa si fericita. Asa cum este familia mea si familia ta. Cu impliniri si esecuri, cu bune si rele, cu dorinte si planuri de viitor... mai ales multe planuri de viitor. Asa cum avem fiecare dintre noi. Cu dorinta de a munci si de a le face un viitor copiilor lor, cu eforturi si sacrificii, cu renuntari de sine pentru a le putea oferi copiilor ceea ce isi doresc. Cu socoteli si planuri de a obtine intr-o buna zi propria lor casa, intrucat inca de la casatorie locuiesc in casa mamei Monicai.
Sincer spun, acum cand vorbesc despre ei, nu pot sa cred ca nu sunt decat doi ani de cand ne cunoastem. Parca ne cunoastem de cand lumea. Nu exista zi sa nu vorbim, atat de mult ne-am legat in grupul nostru, atat de bine ne cunoastem si bunele si relele, incat parca legaturile dintre noi ar fi de sange, nu dintr-o simpla prietenie care a debutat dupa un criteriu aparent banal: Gravidute si mamici de Constanta...
La sfarsitul lui octombrie Monica ne spunea ca este ingrijorata din pricina sanatatii lui Florin. Ca a slabit foarte mult, ca are probleme digestive si ca urmeaza sa faca un control medical. Toate am incercat sa o incurajam si sa ii spunem ca dupa simptome s-ar putea sa sufere de sindromul colonului iritabil, mai ales ca stiam ca in perioada aceea fusesera foarte stresati si agitati cu contractarea unui credit prin Prima Casa si in sfarsit , cu mari eforturi, cand aproape isi pierdusera sperantele si ramasesera pe zero cu finantele, isi achizitionasera un apartament. Spun sincer, cu mana pe inima, ca nici cu gandul nu am gandit ca s-ar putea sa fie ceva mai mult decat atat. Doar Florin nu are decat 36 de ani!! La varsta aceasta ce altceva ar fi putut fi??
Si atunci, bomba. Iata ce ne-a scris Monica joi, 12 noiembrie 2009:
Buna seara!Nici nu stiu cum sa incep sa-mi strig supararea. S-ar putea sa nu pot fi coerenta.Starea sotului meu ma ingrijoreaza foarte tare. Luni este programat la colonoscopie dar parca nu mai trece timpul odata! Am fost cu el la ultimul consult la dr. Voinea Florea care nu a dorit sa se pronunte asupra unui diagnostic. A spus doar ca simptomele descrise de Florin nu sunt in totalitate oglinda colonului iritabil. Asta inseamna pierderea in greutate inexplicabila, durerile de mijloc si dureri de picioare (la muschi). Iar eu sunt disperata. Noptile nu doarme, se muta de la un capat la altul, ofteaza, geme, face drumuri la baie si intr-un final, spre dimineata cateodata pleaca din pat ca nu mai are stare. In cursul zilei, a adoptat o atitudine care nu ii este caracteristica, in sensul ca incearca sa para excesiv de vesel si glumet in fata mea, dar il surpind in momente cand se ascunde si i se schimba complet figura ... mai exact i se citeste suferinta pe fata. Iar eu plang pe unde pot sa nu ma vada el. Va scriu acum ca e de serviciu azi si maine dar nu am mai indraznit sa intru pe forum stiindu-l pe el ca sufera. Eu nu sunt de fel prea prapastioasa dar nu stiu ce ma face sa am ganduri urate. Am asa un sentiment pe care nu il pot descrie in cuvinte .... Nu mai pot sa scriu ca m-a luat plansul iar."
Iar ceva mai tarziu, in aceeasi zi:
"Cei doi medici la care am fost inainte au spus ca e vorba de SCI dar cel de-al treilea nu a vrut sa se pronunte. Ceea ce m-a daramat/ingrijorat si mai tare. Mai mult, nici nu a comentat prea mult ce a vazut la echo. Iar scaderea in greutate nu este caracteristica pentru SCI si nici durerile din timpul noptii. Iar eu sunt o fire foarte slaba si nu stiu cum sa ma comport sa nu il daram si pe el. Iar in ce mai citesc pe net despre caracteristicile anumitor boli ale colonului, il regasesc in cele mai sumbre."Imi aduc aminte ca chiar am certat-o ca se gandeste numai la prostii si pune raul in fata. Iar ea avea dreptate cu tot ceea ce gandea...
Ce a urmat a fost un adevarat tavalug. Controale, colonoscopie, analize la Constanta, trimitere la Oncologie la Bucuresti, operatia, biopsii, diagnostic.... cancer in stadiu foarte avansat. In urma operatiei , tumora fiind foarte mare, a fost necesar sa i se faca "anus contra naturii" bucata de intestin taiata fiind mult prea mare pentru a mai putea fi atasata normal.
In clipa de fata Florin este la Bucuresti unde face sedintele de chinmoterapie. A inceput sa piarda iar in greutate, se simte foarte rau. Sunt muta de admiratie in fata puterii Monicai de a face fata intregii situatii, unui serviciu solicitant, gospodariei si celor doi copii care numai linistiti nu pot fi. A slabit ingrozitor de mult, dar pe chip i se citeste o forta si o incapatanare de a lupta cum nu am vazut inca pana acum pe chipul nimanui.
A auzit recent de o clinica din Viena unde se trateaza tipul acesta de cancer. Iata ce ne scria in seara aceasta:
"Situatia de dupa intalnirea de azi se prezinta cu urmatoarele variante:1. consult la Spitalul AKH in Viena, la inceputul lunii martie, unde va trebui sa merg cu Florin, dar nu stiu cum va suporta drumul avand in vedere ca se simte destul de rau. Acolo, va trebui sa fiu insotita de un interpret care pentru asta va percepe un onorariu, traducandu-mi tot ce spune dr, si pe urma ... probabil, de cate ori ar fi nevoie sa il solicit contra cost2. am o recomandare pentru o clinica privata, unde poate fi tratat de un profesor care cunoaste si limba romana, iar acolo mai este un angajat roman care poate sa ne asiste si indrume ori de cate ori ar fi nevoie. Acolo as putea sa merg cel mai devreme saptamana viitoare, singura, cu toate analizele, cu lamele de la biopsie pentru o reanalizare, numai ca ar fi costurile putin mai mari, dar as scapa de nevoia de interpret. In urma reanalizarii situatiei, poate sa imi spuna: a) da, pot sa te ajut si te costa atat ....(pentru ca mi s-a spus de catre medicul care m-a indrumat si care a trimis pacienti acolo, ca tehnicile sunt mult diferite, iar din punct de vedere chirurgical, este o cu totul alta situatie acolo ... nu mai pot sa exprim corect tot ce mi s-a spus .... dar in alta ordine de idei, in stadiul IV, inainte de operatie, ar fi fost imposibil ca markerii tumorali sa ii iasa stas in situatia data .... iar asta ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri de la inceput
sau
b) imi pare rau, nu se poate sa mai faceti nimic in situatia dataEu as inclina pentru varianta a doua, pentru ca nu stiu cat de bine ar rezista Florin drumului pentru varianta 1, indiferent pe ce cale.Pentru asta, voi incerca sa solicit ajutor tuturor rudelor, prietenilor si poate se vor aduna cei 2500-3000 Euro de care as avea nevoie sa fac drumul asta + reanalizarea lamelor de la biopsie. Dar maine, voi lua legatura cu persoanele recomandate, iar situatia se poate schimba.
Va tin la curent."
Pozele acestea au fost facute de Craciun

Am permisiunea Monicai de a le face publica povestea si fotografiile pentru a solicita in numele lor ajutor.
Un ajutor, cat de mic, este mai mult decat nimic. In ziua de astazi, orice boala este un lux si te da peste cap ingrozitor din punct de vedere medical. Cu atat mai mult o ASTFEL de boala. Cu atat mai mult cu cat sunt doi copii nevinovati la mijloc. Cu atat mai mult cu cat costurile tratamentelor, vizitelor medicale si absolut tot ce inseamna TOT sunt atat de ridicate.
Va implor din tot sufletul meu sa incercam sa facem ceva.
Daca se poate sa puneti link-ul acestui articol pe blogurile voastre v-as ramane etern recunoscatoare. Daca s-ar putea sa afle cat mai multa lume despre asta ar conta enorm.
Voi initia si o campanie umanitara pe
Desprecopii dupa ce voi solicita si obtine aprobarea administratorilor site-ului - pentru asta mai este nevoie sa intru in posesia tuturor actelor doveditoare; deja sunt in posesia majoritatii documentelor medicale pe care le pot pune la dispozitia tuturor celor care au nevoie de confirmarea celor spuse de mine.
Nu trebuie decat sa imi scrieti pe adresa de e-mail piramidal.12@gmail.com
Pot pune la dispozitia celor care pot si doresc sa faca ceva un numar de cont deschis la BCR, sucursala Constanta, pe numele Marinescu Monica
RO70RNCB011403189561002 (EUR) - BCR Sucursala Constanta - in euro
Contul in lei: RO84 RZBR 0000 0600 0274 1556 deschis la Raiffeisen Bank SA Agentia Constanta, pe numele MARINESCU FLORIN. (este contul de card unde isi primeste salariul)

marți, 26 ianuarie 2010

Masele, crize si alte minuni

Ei bine, am descoperit cauza febrei de acum 2 saptamani si de acum 4-5 zile. Maseleleeeeeee. Daca pana acum a trecut onorabil prin durerile cauzate de dinti, canini, masele, de data asta a fost cu cantec. Acum cu siguranta o sa tinem minte perioada asta grea pentru ea si pentru noi. Mi-e groaza ca cica este exploazie de masele, ies toate odata. Dar eu am reperat pana acum doar una iesita, a doua e gata-gata sa rasara, deci mai avem doua, mai avem de tras. Si ca sa fie toata gama, pe langa durere, febra, neliniste, nervisori, maraiala, mai e si deranjata la burtica. Cum o fi trecut de la constipatie la cacastoare, nu ma intrebati. Cert este ca vineri dimineata cautam remedii pentru constipatie, iar vineri seara pentru diaree si evident ca eu nu apucasem sa intervin in nici un fel ( asupra constipatiei ).
Vineri dupa amiaza am fost cu ea la medicul de familie, cu inima stransa ca de fiecare data cand a trebuit sa ajungem, oricum aproape intotdeauna am amanat acesta intalnire, preferam sa sun. Si asta pentru ca Sara facea un taraboi monstru cand mergeam la medic. Plangea de cand ajungeam la cabinet (recunostea si scara), tot timpul cat stateam acolo si mult timp dupa. Am crezut initial ca nu-i place de doctor( cu toate ca doamna e o draguta), pentru ca ne-am intalnit si cu alte ocazii, la plimbare, in parc si chiar la biserica, unde a recunoscut-o si a plans la fiecare intalnire. Dar ne-a fost dat sa consultam si alti 2 doctori care au avut acelasi impact asupra Sarei. Deci nu medicul era de vina, spaima ei are radacini mult mai vechi si are legatura cu prima perioada din viata ei...
Vineri am avut o mare surpriza, am constatat cat de mult a crescut Sara si cat de intelegatoare a devenit. Poate ca a contribuit si faptul ca i-am facut o mica pregatire inainte, i-am povestit ca urmeaza sa mergem la medic, ca doamna doctor o va intreba ce o doare, ca se va uita in gurita ei, in urechiuse si ca trebuie sa o lase sa vorbeasca cu broscutele din burtica. Bineinteles ca nu a acceptat usor, s-a tot marait pe drum, zicea ca nu vrea la "duana dotol" ca ea vrea la "moi"(mall - tocmai treceam pe langa), cat am asteptat in anticamera a tot comentat, vroia acasa la ea, dar cand ne-a venit randul, a intrat singurica, pe piciorusele ei adica, nu in brate, nu fortata, si a colaborat nesperat de bine, a plans putin, dar doar asa ca sa nu cedeze total, si-a luat la revedere, a trimis un pusi si a iesit invingatoare cu o bombanica in mana. Data viitoare va fi mai bine cu siguranta.

vineri, 15 ianuarie 2010

D'ale Sarei

Sara se juca in sufragerie la socrii, la un moment dat se ascunde dupa fotolii.
Eu: sara iesi de acolo
Ea: nu
Eu : dar ce faci acolo?
Ea: plostii (prostii)

Tot la socrii.
Socrul meu ii spune - Sara hai la tataia in brate
Sara: nu pot, am fundul male (mare).

Azi de dimineata, ma pregateam pentru servici. Se trezeste Sara si ma striga.
Sara: mami, veau ciobica, ma doaie butica
Eu: mami, dar este prea devreme sa mancam ciorbica ( era 7.20), iti da mami laptic
Sara: nu, veau ciorica
Bineinteles ca am coborat la bucatarie si i-am incalzit ciorba. a luat o lingurita si apoi mi-a zis - gata nu mai doaie butica, acum veau nani.

De cand si-a dat drumul la vorbit, e mare sporavaiala la gurita ei, vorbeste cate in luna si in stele, canta, spune poezii, chiar le combina si mai nou inventeaza.
Intr-un astfel de moment, o intreb : sara ce tot spui tu acolo, de unde le scoti?
Ea: din bulta (burta)

Intr-o alta zi incerca sa-si puna la DVD Scufita Rosie( de care eu si tati suntem satuiiiii), tot mesterea ea pe acolo si nu prea reusea, la un moment dat o aud: - Moa-ta pe deata si tac-tu pe lata ( moas-ta pe gheata si tac-tu pe rata).

Ne mai laudam si cu faptul ca suntem pe drumul cel bun in operatiunea pampers. Are o saptamana de cand nu a mai facut niciun pisu pe ea. Cere de fiecare data la baie, la olita sau la iarba, chiar si atunci cand plecam la plimbare si grijulia de ma-sa ii pune pampers. Cu partea mai mirositoare, mai avem ceva probleme, in sensul ca e cam constipata si nu vrea de fiecare data sa faca la olita, cateodata imi spune : Mami e pea gheu, pune pampers.

Tot legat de treburile astea fiziologice, Sara pe tron, eu langa ea in asteptare,
Sara: mami peaca
Eu: dar eu stau sa te ajut
Ea: peaca mami e lusine (rusine)

In rest, mi-a facut un picut de febra 2 zile, seara si pe zi, noaptea nu, fara mucisori, fara tuse, un pic de fornaiala in spatele nasucului si 2 maselute in curs de aparitie. Stam in casa si asteptam alte simptome.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Mai nimic si totusi mult

Ma gandesc adesea cum trec zilele mele, program incarcat de dimineata si pana seara, energii consumate, ganduri multe, concentrare, alergatura, si totusi cand ma intreaba cineva ce am mai facut, raspund pe loc "mai nimic". Oare, m-am rutinat in halul asta? Sau poate realizez ca prin intoarcerea la servici, pierd momente pretioase pe care le-as fi petrecut cu printesa mea.
Si totusi in tot acest timp in care eu spun ca nu realizez mare lucru, copilul meu creste.

vineri, 1 ianuarie 2010