Masele, crize si alte minuni

Ei bine, am descoperit cauza febrei de acum 2 saptamani si de acum 4-5 zile. Maseleleeeeeee. Daca pana acum a trecut onorabil prin durerile cauzate de dinti, canini, masele, de data asta a fost cu cantec. Acum cu siguranta o sa tinem minte perioada asta grea pentru ea si pentru noi. Mi-e groaza ca cica este exploazie de masele, ies toate odata. Dar eu am reperat pana acum doar una iesita, a doua e gata-gata sa rasara, deci mai avem doua, mai avem de tras. Si ca sa fie toata gama, pe langa durere, febra, neliniste, nervisori, maraiala, mai e si deranjata la burtica. Cum o fi trecut de la constipatie la cacastoare, nu ma intrebati. Cert este ca vineri dimineata cautam remedii pentru constipatie, iar vineri seara pentru diaree si evident ca eu nu apucasem sa intervin in nici un fel ( asupra constipatiei ).
Vineri dupa amiaza am fost cu ea la medicul de familie, cu inima stransa ca de fiecare data cand a trebuit sa ajungem, oricum aproape intotdeauna am amanat acesta intalnire, preferam sa sun. Si asta pentru ca Sara facea un taraboi monstru cand mergeam la medic. Plangea de cand ajungeam la cabinet (recunostea si scara), tot timpul cat stateam acolo si mult timp dupa. Am crezut initial ca nu-i place de doctor( cu toate ca doamna e o draguta), pentru ca ne-am intalnit si cu alte ocazii, la plimbare, in parc si chiar la biserica, unde a recunoscut-o si a plans la fiecare intalnire. Dar ne-a fost dat sa consultam si alti 2 doctori care au avut acelasi impact asupra Sarei. Deci nu medicul era de vina, spaima ei are radacini mult mai vechi si are legatura cu prima perioada din viata ei...
Vineri am avut o mare surpriza, am constatat cat de mult a crescut Sara si cat de intelegatoare a devenit. Poate ca a contribuit si faptul ca i-am facut o mica pregatire inainte, i-am povestit ca urmeaza sa mergem la medic, ca doamna doctor o va intreba ce o doare, ca se va uita in gurita ei, in urechiuse si ca trebuie sa o lase sa vorbeasca cu broscutele din burtica. Bineinteles ca nu a acceptat usor, s-a tot marait pe drum, zicea ca nu vrea la "duana dotol" ca ea vrea la "moi"(mall - tocmai treceam pe langa), cat am asteptat in anticamera a tot comentat, vroia acasa la ea, dar cand ne-a venit randul, a intrat singurica, pe piciorusele ei adica, nu in brate, nu fortata, si a colaborat nesperat de bine, a plans putin, dar doar asa ca sa nu cedeze total, si-a luat la revedere, a trimis un pusi si a iesit invingatoare cu o bombanica in mana. Data viitoare va fi mai bine cu siguranta.