A crescut gagalicea mea

Sara a crescut!
Ma uit la ea si nu-mi vine sa cred ca mai ieri era o gagalice. A devenit mai intelegatoare, asculta ce ii spun, imi raspunde si imi povesteste in putine cuvinte ( atat cate stie ea) ce face peste zi cu mamaia Cuca. Ieri mi-a povestit ca a fost in parc, acolo s-a imprietenit cu un bebei si o pitita( baietel si fetita), pe baietel il chema Patei ( Matei) si pe fetita Andreea (dea). Mi-a mai zis ca Dea a facut pipi in aba(iarba), ca s-au jucat cu gogolu (mingea) si s-a dat uta -uta.
Dar ce credeati ca daca am laudat-o putin la inceput, copilul meu este asa docil? Ei, nu - nici pe departe, are multe momente cu nervisori, fite de domnisoara vis-a-vis de imbracaminte, crize de personalitate... Asa ca momentele cand trebuie sa o schimbam, au devenit un chin, trebuie sa gasim tot felul de mijloace de distragere. Si tot cautand solutii si solutii, pentru a iesi din acest impas civilizat, nu nervoase, ravasite si tipatoare, am descoperit ca o pot pacali daca ii dau in manuta un obiect interesant, ceva cu care nu are voie in mod obisnuit, o crema de exemplu. Asa ca in ultimile zile crema de Calgel ne-a devenit prietena fidela. Si uite cum cu un lucru atat de banal calmam copilul, calmam parintii si ne atingem scopul.