Teatru de papusi

Am fost tare surprinsa ieri cand am vazut ce de copii merg la teatrul de papusi. Deci, cand am ajuns la 10.45, nu mai aveau bilete, asa ca de acum sa stiti ca trebuie sa procurati bilete cu o sapatamana inainte. Deja se vindeau bilete pentru duminica viitoare, si din cate am auzit deja erau date jumatate. Spectacolul de ieri, mie una mi s-a parut destul de infricosator pentru copii. Faptul ca pe langa papusi sunt si actori, actori mascati, costumati sumbru, ascunsi de niste carpe, intunericul din sala, tonalitatea prea inalta, parca nu prea e spectacol pentru mititei. Sara s-a speriat inca de cand s-a stins lumina, cand a aparut si povestitorul, deja cerea afara. Asa ca am iesit, si am intrat pe tot parcursul spectacolului. Pentru ca atunci cand a aparut Alba ca Zapada si piticii a fost interesata de spectacol, cand aparea mastera sau povestitorul ieseam pe hol. Tot raul spre bine, ca nu am prins bilet cu loc, mai deranjam si sala... Ce sa zic, o sa mai incercam si la alte spectacole.
Dialog cu Sara:
- Sara, unde ai fost astazi?
- Teatu papusi. Nu pace teatu papusi.
- mai mergem?
- acum.
Deci mai mergem, sa ne dumirim daca "pace" sau nu .

Si a fost...

Cam asa - Un drum lung, lung, foarte lung. Daca mie mi s-a parut asa, imi inchipui ea ce o fi gandit, dar cu toate astea nu pot decat sa o laud, pentru ca s-a comportat exemplar cu o mica exceptie. Mica exceptie- cam o ora de smiorcaiala din 8 ore de calatorie.
Dar a meritat efortul nostru, pentru ca am ajuns intr-o zona superba din punct de vedere peisagistic, intr-un satuc numit Zetea, cam la 20 km de Odorheiu Secuiesc si o locatie deosebita, unde in sfarsit s-a simtit si Sara ca acasa. Nu a mai avut probleme cu acomodarea.

Hai si de data asta...

In ultimul an, ne-am tot tinut de plimbari.

Prima iesire cu Sara a fost anul trecut, in septembrie, la Bran. O experienta noua si pentru noi, un alt fel de concediu. A fost minunat, Sara a suportat drumul foarte bine, ia placut tare mult camera de hotel, foarte mare cu loc de exersat pasi micuti ( ea fiind de putin timp independenta).

De Paste, am plecat la Sinaia, in compania unor prieteni extraordinari, au fost si inca 3 copii, e drept mai maricei, dar pentru Sara a fost ideal.

De 1 Mai, am plecat in Bulgaria, intr-o locatie superba. Sara era incantata ca din camera se vedea apa mare si se putea plimba in voie cu lifturile din hotel. In plus avea la dispozitie 2 locuri de joaca, unul pe plaja si unul in incinta hotelului.
Pana aici nu a avut probleme cu adaptarea, dar urmatorul concediu...

In iulie am plecat in Spania, la Valencia, cred ca s-a intamplat ceva pe drum, ceva ce a speriat-o, nu stiu, poate drumul mult prea lung, poate schimbarile, agitatia din aeroport, avionul, limba, casa unde trebuia sa stam cele 10 zile, catelul Danei, ceva...chiar nu stiu. Cert este ca a simtit ca e departe de casa, de locurile cunoscute, de tot ce ii era atat de familiar. Astfel, in prima seara ne-a facut o "criza de ac " - cum am numit-o noi cand ne-a venit zambetul pe buze, ca in momentele acelea de plina criza faceam numai planuri de a ne intoarce acasa si aveam numai ganduri ca am traumatizat copilul. Au fost grele primele 2 seri, ca seara o apuca dorul de casa, dar a trecut... si speram sa nu mai fie.
Vezi sa nu, in august hai sa dam o fuga la Lepsa, la invitatia unor prieteni, am acceptat in ideea, ca Sara se va lua cu joaca, ca va fi cu bebe Tonio, baietelul cel mic al prietenilor. Drumul la suportat destul de greu, si a facut iar "crize de ac". Dupa aceasta iesire, am promis ca urmatoarea iesire va fi ori numai in doi, ori in trei, atunci cand Sara va mai creste.
Vezi sa nu!
Astazi plecam la munte, adica peste 2 ore. La o luna de la promisiunea solemna, o incalcam. Sa vedem ce va fi si de data asta.

promitator

Sara vorbeste

Daca in urma cu cateva luni ma plangeam ca Sara nu vorbeste, azi pot sa spun ca vocabularul ei se imbogateste zi de zi. De fapt cred ca repeta toate cuvintele care le aude, cuvintele noi, dar le imita atat de frumos, iti vine sa-i mananci gurita aia mica, mai ales ca face si niste mutrite expresive.
Aseara tati a ramas uimit, Sara ia facut o demonstratie, repetand toate cuvintele ce i le spunea el. Ma uitam la ei, tati mandru nevoie mare, iar Sara extaziata de uimirea lui, mi-a ramas imaginea lor in minte, erau asa de dulci si frumosi, razand si chiuind si vorbind, Doamne cat ii iubesc.
De cand am inceput serviciul Sara se trezeste in jur de 7.30, bineinteles ca mi-a dat planurile peste cap si imi este foarte greu sa ma furisez, sa nu ma observe cand plec. Ieri dimineata s-a trezit chiar in momentul in care ma imbracam, a venit la mine si mi-a zis cu o voce grava -" mami, bobo nu". Eu ii zic ca ma duc la servici, ca sa avem bani, sa cumparam bomboane, jucarii, hainute si altele. Am uitat sa mentionez ca e innebunita dupa bomboane. Si ea imi zice "mami, bobo nu", adica sa nu mai merg la servici, ca ea nu mai vrea bomboane. Imi venea sa raman acasa, sa stau cu ea, sa ma joc, sa ne bucuram de o zi frumoasa petrecuta impreuna, dar...
Cum poceste Sara cuvintele:

• ohii - ochii;
• guia -gura;
• nass -nas;
• picior - pociol;
• papuci -pupuci;
• la revedere - levedele;
• mama ta - adica eu sunt mama ei;
• chema - crema;
• chema mic - crema mica;
• mainile ei sunt acachica - atatica;
• mainile lui tati sunt atatatoaia - atatoaia;
• mamaia Cuca - mamaia Sicuta;
• mamaia Ica - mamaia Aurica;
• tataia Pekika - tataia Petrica;
• pampers -pims;
• papusa - papu;
• Muna - Simona;
• Otin - Sorin;
• autobuz - tutu;
• rosu - osu;
• verde - bede;
• galben - baben;
• ploua - poua;
• tai acooua - stai acolo;
• bugi - blugi;
• mamaua - pijama;
• adou - cadou;
• bacane - borcane;
• cina - vecina;
• mam -mam - masina;
• mam-mam bij - masina bej;
• mam-mam ghi - masina gri;
• acc noi - acasa la noi;
• taie - tare;
• Papalu - Topalu;
• gogoi - strugurei;
• apte - lapte;
• cand vrea sa iasa din curte spune ca vrea la aie (aer) - ca si cand in curte n-ar avea aer;

Mamaia Cuca ia cumparat la ultima ploaie o umbrela galbena personalizata cu un cap de pui, o deschide si canta " no doi, no doi so ubela" si " pic, pic, pic poua, poua" - "adica noi doi, noi, doi si o umbrela" si " pic, pic, pic, ploua, ploua".

Gradinita

Nu va povestesc acum de prima zi de gradinita, nici nu am cum, las asta pentru la anul. Pentru ca trebuie sa chibzuim fiecare decizie, schimbare pe care o facem de orice natura ar fi ea, a venit o zi in care m-am gandit la gradinita. Mai avem un an pana atunci, dar mi-am zis eu, ca e cazul sa ma documentez. Am cercetat si am descoperit ca la gradinitele de stat sunt putine locuri, ca trebuie "aranjat" din timp. Am hotarat gradinita si m-am dus sa vorbesc cu d-na directoare, care ma asigurat ca e prea devreme, pentru a face planuri. In schimb am aflat ca e bine sa pregatim copilul pentru gradi, sa-i povestim foarte pozitiv de noua schimbare din viata lui, sa-l facem sa fie curios si nerabdator.

La multi ani, David!

Ieri a fost ziua finutului nostru, un nazdravan de baiat, mai mic decat Sara doar cu 18 zile.
David vorbeste bine, leaga cuvinte, spune poezii si canta diverse cantecele. Pentru ca ii place fotbalul, nanu ia luat o poarta de fotbal si mingie. Si sau jucat copiii, mai bine ca altadata, nu se mai ignora ca inainte si-au dat seama ca pot face lucruri interesante impreuna. Sara e foarte uimita de cum vorbeste David si era si mai fascinata atunci cand canta. Adica, una este sa vorbesc eu sau tati, sau persoanele adulte ori copiii mai mari, dar sa vorbeasca David, care este la fel de mic ca ea!!!